Lumina Ultravioletă – Lista de produse aici
Lumina ultravioletă este o componentă invizibilă a radiatiei solare situată, ca lungime de unda, între infrarosii și radiatia X.
Radiațiile UV
Din cauza diferitelor caracteristici ale regiunilor de lungime de undă cuprinse în raza radiațiilor ultraviolete, s-a realizat o subdiviziune în Vacuum UV (100-200nm) și anume:
- UV-A (315-400nm);
- UV-B (280-315nm);
- UV-C (200-280nm).
Aceste trei tipuri de lumină ultravioletă au efecte diferite asupra organismelor vii.
Radiația UV-A are efecte eritematoase (de tip inflamator), radiația UV-B are efect bronzant (prin stimularea celulelor ce determina colorarea normală a pielii – melanocite), iar UV-C are efect distructiv asupra celulelor, determinând grave leziuni celulare.
UV-C (254 nm) este utilizat în principal pentru dezinfectare.
Efectul dezinfectant al radiațiilor UV-C este cunoscut de mai bine de 100 de ani și este utilizat în întreaga lume într-o mare varietate de aplicații.
Efectul dezinfectant
UV-C are un efect dezinfectant, deoarece afectează structurile ADN ale microorganismelor, provocând un efect fotochimic la timine.
Acestea dimerizează, ceea ce înseamnă că doi purtători de informație adiacenți sunt legați în mod necorespunzător. Această modificare moleculară face ca ADN-ul să nu poată fi utilizat pentru procesul esențial de transcripție (metabolism) și replicare (diviziune celulară). Ca urmare, microorganismul este inofensiv și moare.
Lămpile UV-C
Cea mai eficientă metodă de producere a UV-C este în lampa cu descărcare de vapori de mercur cu presiune joasă, în care o medie de 35% din energie este transformată în UV-C. Lămpile de bună calitate sunt fabricate dintr-o formă specială de sticlă, acestea blochează radiațiile care formează ozon și au o doză minimă de mercur. Lămpile Philips sunt, de asemenea, echipate cu un strat special care menține intensitatea radiațiilor cel puțin la 80% din intensitatea inițială până la sfârșitul vieții.
Reglementări expunere radiații UV – C
Pentru expunerea la radiațiile UV-C există anumite reglementări.
Comisia Comunității Europene a creat o propunere pentru un ghid privind reglementarea acestora.
În această propunere, au fost obținute valorile limită de prag pentru radiațiile UV definite de Conferința Americană a Igieniștilor Industriali Guvernamentali (1993).
TLV-urile aplicabile expunerii la radiații UV-C la 254 nm, se bazează pe o valoare de 0,2 μWcm2 la o expunere continuă timp de 8 ore. Intensitatea radiației și timpul de expunere determină împreună doza. Aceasta înseamnă că variațiile intensității sau timpului de expunere interacționează invers proporțional. Supraexpunerea la UV-C 254nm provoacă iritații ale pielii (eritem) și ochilor (conjunctivită). Aceste consecințe pot fi dureroase, dar nu au efect pe termen lung. Radiația UV-C cu undă scurtă, spre deosebire de UV cu o lungime de undă mai lungă, nu pătrunde în straturile mai profunde ale pielii sau în lentila ochiului.
Mai jos veți găsi poziția experților internaționali de la CIE, în legătură cu dispozitivele de purificare a aerului, suprafețelor și apei folosind lumina ultravioletă UV-C.
